luni, 18 octombrie 2010

CADOU ORIGINAL - UN ZIAR IN ORIGINAL - Zarul Dimineata din 29 noiembrie 1929 - Moartea lui Mauriciu Blank





OFERA UN CADOU ORIGINAL - UN ZIAR IN ORIGINAL -



Ziarul Dimineata din 29 noiembrie 1929 relateaza pe larg in pagina a 4 -a - Moartea lui Mauriciu Blank


Mauriciu Blank - bancher român de etnie evreiască, cofondator alături de Jacob Marmorosch al Băncii Marmorosch Blank - s-a născut la 8/20 iulie 1848 în orasul Pitești, ca fiu întâiul născut al lui Lebu Blanco și era urmașul unei familii de evrei veniți în România în secolul al XVIII-lea și care au purtat numele de Durrera el Blanco. A făcut studii la Viena, devenind diplomat în științe comerciale și financiare.


Reîntors în România, în anul 1863, Mauriciu Blank a fost angajat de către Jacob Marmorosch, patronul unei firme de negoț și împrumut de bani. Marmorosch își începuse activitatea de zaraf și cămătar în anul 1848 în București, într-o casă dintr-un șir de mici prăvălii din străzile Băcani și Blănari. Până în anul 1857, J. Marmorosch colaborase strâns cu cumnatul său Jacob Löbel, cel care, în 1865, a reușit să convingă conducerea Băncii Imperiale Otomane din Constantinopol (controlată de capitalul englez și francez) să înființeze o sucursală la București sub denumirea de Banque de Roumanie.
În anul 1869, după șase ani de activitate, Mauriciu Blank devine părtaș la câștig, iar un an mai târziu Jacob Marmorosch se retrage la Viena, unde a rămas aproape permanent, până la moartea sa, survenită la data de 30 decembrie 1904.



La data de 1 ianuarie 1874, firma de negoț și import a lui Jacob Marmorosch se transformă în Banca Marmorosch, Blank et Co., cu un capital de 172.000 lei, acționând doar ca instituție de credit și fiind comanditata de Banca „Isac Löbel" din Viena. De la această dată Mauriciu Blank renunță la toate afacerile comerciale, axându-se pe afaceri strict financiare de bancă. În decursul timpului, sediul central al băncii s-a mutat pe rând, din zona Lipscani, pe strada Doamnei, într-un imobil construit de celebrul
Anghel Saligny.
În anul 1877, Banca Marmorosch, Blank et Co. a finanțat guvernul român în campania militară pentru obținerea Independenței de stat, iar ulterior a acordat fonduri statului român pentru construcția mai multor căi ferate (Buzău-Mărășești 1879-1881; Dorohoi-Iași 1894; Râmnicu Vâlcea - Căineni 1895) și a participat la străpungerea tunelului de la
Barboși (1882), la canalizarea orașului București, precum și la modernizarea portului Constanța.



Și industria petrolieră atrage atenția lui Mauriciu Blank, el punând bazele mai multor societăți: "Societatea Română pentru Comerțul și Industria Petrolului" (1903), împreună cu Dimitrie A. Sturdza și G.G.Assan; societatea "Columbia" (1905); "Creditul Petrolifer" (1906), împreună cu Disconto Gesellschaft, Banca B.Bleichroder și Banca Generală din București.




Până la primul război mondial, banca a ajuns să dețină participații în capitalul mai multor întreprinderi din cele mai importante ramuri economice ale României: industriile forestieră și petrolieră, construcțiile publice și asigurările.


În anul 1904, Banca Marmorosch, Blank & Co. se capitalizează, transformându-se în societate anonimă pe acțiuni cu capital mixt de 8 milioane lei; președintele Consiliului de Administrație era liderul politic Petre S. Aurelian, iar director general Mauriciu Blank (care deținea 3.700 acțiuni din totalul de 16.000). Celor două familii evreiești Marmorosch și Blank, li se asociază mai multe bănci străine (Darmstädter Bank din Berlin, Berliner Handels Gesellschaft și Banque Hongroise de Pest), banca păstrându-și denumirea inițială deoarece a continuat să fie administrată de către familiile evreiești din România, îndeosebi de Aristide Blank, fiul lui Mauriciu Blank.


La 30 octombrie 1905 se mărește capitalul social la 10 milioane lei, mărire preluată de Banque de Paris et des Pays Bas, iar în 1913 capitalul atinge 20 de milioane lei. Beneficiind de sprijinul financiar extern, Banca Marmorosch, Blank & Co. a ajuns să controleze mai multe societăți comerciale din România, deținând părți importante în capitalul social al mai tuturor întreprinderi mari din industria românească.
În decembrie 1916, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu i-a cerut părerea în legătură cu trimiterea tezaurului românesc la Moscova. Bătrânul bancher l-a sfătuit să nu-l trimită sub nici o formă în Rusia, susținând că e mai sigur să fie trimis în Anglia. La replica lui Brătianu că ar trebui plătită o primă de asigurare de 10 milioane lei aur, Mauriciu Blank ar fi replicat: "Consider că într-o vreme când se prăpădesc miliarde prin război, o primă de asigurare chiar de 10 milioane pentru tezaurul țării noastre nu este exagerată".



Bătrânul bancher Mauriciu Blank a încetat din viață în anul 1929.



În anii 1920, Banca Marmorosch Blank era cea mai puternică bancă comercială din România. În anul 1923, banca avea 25 de sucursale în Regat și patru în străinătate (Paris, Istanbul, Viena și New York). Totodată banca controla circa 115 firme prin intermediul cărora era puternic legată de marile companii din fosta tabără a Aliaților din primul război mondial (Marea Britanie, SUA, Franța) dar menținea în paralel și legături mai vechi pe care le avea cu bănci din tabăra opusă, precum Pester Ungarische Kommerzial Bank și Darmstdater Bank.


Ca urmare a crizei economiei mondiale din
1930, Banca Marmorosch Blank a intrat în incapacitate de plată și nu a mai putut face față cererilor de restituire a depozitelor, intrând în stare de faliment. Banca Națională a României a intervenit puternic pentru a salva bănca, preluându-i debite insolubile și acordându-i credite preferențiale. Ulterior Banca Marmorosch a obținut concesiunea pentru desfacerea de tutun și sare care au fost până atunci monopolul exclusiv al Statului. Firma Discom, cea care a preluat, în numele băncii, monopolul statului în domeniul tutunului și țigărilor, s-a angajat să achite creditul acordat de către BNR într-un termen de 14 ani. B.M.B a reușit astfel să se mențină până în 1948 (anul împlinirii a 100 de ani de la înființare), când a fost naționalizată.

In foto: Articolul din ziarul in original - Dimineata din 29 noiembrie 1929 - pagina a -3- a - care este expusa pe larg ceremonia funerara a celui care a fost cel mai mare bancher al perioadei interbelice - MAURICIU BLANK. Pentru a putea citi articoluldati click pe poza.

Acum puteti oferi celor dragi un ziar in original incepand cu anul 1920 !!!
m
Cea mai mare colectie de ziare din tara - peste 10.000 de exemplare in original
mDoar vizitand site-ul
m
Ofera un ziar in original cu ocazia zilei de nastere ori cu ocazia unui eveniment deosebit, cum ar fi casatoria, nasterea unui copil sau orice alt eveniment important din viata fiecaruia !

Vizitand site-ul